Coridorul pan european al educației

În fiecare an, în perioada conceperii bugetului, se aduce în discuție Coridorul IV pan-european. Acest coridor, care trece și prin România, este de fapt autostrada care leagă Portul Constanța de Vama Nădlac. Primul tronson – de la București la Pitești – a fost inaugurat în 1973, iar după Revoluție s-au tot adăugat mici porțiuni. După 44 ani, această au to stradă nu este încă finalizată. Mai mult, o bucată din ea a trebuit să mai fie și închisă, pentru a fi refăcută. Poate vă întrebați ce legătură are autostrada cu învățământul. Aparent, nu are niciuna. Însă, dacă este să privim cu atenție, observăm că asemănările sunt multe. Ca și construcția acestei autostrăzi, învățământul românesc „suferă”. Nu de azi, de ieri, ci de zeci de ani. Această suferință, uneori mută, alteori gălăgioasă (vezi mitingurile, marșurile, grevele), a fost tratată de diverși „doctori” (miniștri, prim-miniștri) cu pastile, însă și acestea, de cele mai multe ori, erau doar cu efect Placebo.

Guvernanții, indiferent de colora­tură politică, una au promis în campaniile electorale și alta au pus În practică, odată ajunși la Palatul Victoria. Degeaba legea prevede 6% din PIB, când educația primește puțin peste 3%. Degeaba vrem grădinițe și școli la nivelul celor din vest, dacă noi nu am rezolvat nici măcar problema toaletei din fundul curții. Degeaba vrem noi tineri bine pregătiți pe care să îi atragem în sistem, dacă noi nu suntem în stare să le oferim decât puțin peste salariul minim.

Anul acesta, avem un buget puțin mai mare, unul care însă nu acoperă toate necesitățile. Așa cum spunea și Ministrul Educației, nici 6% din PIB nu ar acoperi toate problemele din învățământ.

Nu știu de ce, dar cred că în momentul în care primul drum de mare viteză spre Occident va fi gata, poate atunci vom putea spune că am Început și noi să punem bazele unui Învățământ la nivel european. Educația, la ora actuală, mi se pare a fi un drum paralel cu această auto stradă. S-au făcut și lucruri bune, s-a mai peticit pe aici, pe colo. Însă, În acești 27 de ani de la Revoluție, nu s-a finalizat nimic. Putem construi și pe bucățele, dar problema este dacă la sfârșit, când va fi acesta, putem lega tot ce am făcut. Nu de alta, Însă de sus de tot, din avion, pare că este puțin haos.

Trebuie, totuși, să ne grăbim, pentru că acestă autostradă ar putea fi considerată și de alții (deoarece mulți au plecat deja) o șansa de a emigra, În speranța unui viitor mai bun peste hotare.

Sursa: www.scoalaromaneasca.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Scrisoare deschisa