Cui îi pasă de starea de bine a profesorilor?

Oricine a lucrat într-o şcoală sau cine cunoaşte un profesor ştie că aceştia sunt, adeseori, stresaţi, obosiţi, şi că lucrează de multe ori la cota de avarie până la sosirea următoarei vacanţe şcolare. Rapoartele sugerează că volumul de lucru este din ce în ce mai mare, că a crescut, de asemenea, obligaţia de monitorizare a diverselor aspecte şcolare, dar şi responsabilitatea.

Nu în ultimul rând, trebuie luate în calcul şi comportamentul provocator al elevilor, dificultăţile emoţionale ale acestora, schimbările politice în curs de desfăşurare, culturile şcolare toxice.

Toate acestea se numără printre numeroşii factori care contribuie la scăderea stării de bine a cadrelor didactice.

O problemă tot mai stringentă, sta­rea de bine a cadrelor didactice ar trebui privită cu seriozitate. Cifrele arată situaţii îngrijorătoare în care profesorii raportează o stare de sănătate fizică şi mintală proastă, ca rezultat al muncii lor şi, desigur, acest lucru are un impact direct asupra ratelor de absenţă, motivare şi retenţie a personalului, atât pentru şcoli, cât şi pentru întreaga profesie.

Mai mult, starea de bine a profesorilor nu este doar o problemă profundă pentru cadrele didactice; are, de asemenea, un impact major asupra rezultatelor la învăţătură ale elevilor. Departamentul de Cercetare în Psihologie Organizaţională, Colegiul Birkbeck, Universitatea din Londra, în parteneriat cu o organizaţie profesională, a arătat că starea de bine a profesorilor are un impact semnificativ nu numai asupra rezultatelor examenelor elevilor, dar, de asemenea, are un efect asupra propriei bunăstări sociale şi emoţionale a copiilor, creând un mediu de studiu negativ, ceea ce duce la deteriorarea calităţii relaţiilor dintre profesori şi elevi.

Dar cum se poate îmbunătăţi starea de bine a profesorilor? Multe soluţii, fără îndoială, se află în cadrul sistemului educaţional, cum ar fi prin crearea de aşteptări corecte şi adecvate în jurul volumului de lucru pentru profesori, reducerea presiunilor cu care se confruntă şcolile. Există, în acelaşi timp, multe strategii de care şcolile sau profesorii se pot folosi pentru a îmbunătăţi starea
de bine a cadrelor didactice:
– În primul rând, la nivelul şcolilor, trebuie să se vorbească despre starea de bine a profesorilor.

Recunoaşterea faptului că nivelul ridicat de stres şi starea precară de sănătate mintală sunt comune, nu excepţionale, reprezintă un pas esenţial. Cifrele sugerează că până la 1 din 10 profesori au primit reţetă pentru antidepresive din cauza presiunilor şcolare şi 1 din 3 profesori şi-au luat zile libere din cauza stresului.

Directorii de şcoli trebuie să ofere canale adecvate în cadrul cărora profesorii pot vorbi cu sinceritate despre starea lor. De multe ori, investirea de timp şi bani pentru sprijinirea stării de bine a cadrelor didactice poate însemna mai mult decât acoperirea costurilor asociate cu absenţa profesorilor pe motive legate de stres. Raportul londonez oferă cazul unei şcoli în care şeful adjunct
stabileşte timp dedicat, în fiecare săptămână, astfel încât profesorii pot solicita o pauză dacă se simt copleşiţi.

Acest lucru nu numai că le-a permis să monitorizeze modul în care stau lucrurile cu personalul lor, dar, de asemenea, creează o cultură a ajutorului în cazul în care profesorii nu se simt în siguranţă să exprime că lucrurile sunt dificile.

O altă şcoală plăteşte profesori suplimentari pentru perioade deosebit de stresante ale anului şcolar, atunci când trebuie întocmite rapoarte, pentru a da profesorilor timp suplimentar pentru a finaliza documentele.

– Profesorii trebuie să recunoască impactul lor asupra bunăstării elevilor şi să-şi acorde timp pentru ei înşişi, fără a se simţi vinovaţi. Când vă aflaţi într-un avion, însoţitorii de zbor instruiesc călătorii să-şi pună propria lor masca de oxigen înainte de a ajuta pe alţii într-o situaţie de urgenţă, iar această analogie este aplicabilă stării de bine a profesorilor.

Lăsând câteva cărţi nemarcate pentru a obţine o jumătate de oră în plus de somn, realizarea unor exerciţii fizice sau practicarea mindfulness pot avea un impact mult mai mare asupra rezultatelor elevilor decât planificarea lecţiilor de a doua zi până la punctul de epuizare.

– Şcolile şi profesorii trebuie să găsească timp pentru a se sprijini reciproc, pentru că într-adevăr acest lucru este foarte important. Cercetările amintite mai sus au arătat că, atunci când profesorii percep şcoala ca pe un loc unde este promovat un nivel ridicat de compasiune, nivelul de stres este redus, iar satisfacţia de la locul de muncă este în creştere, odată cu angajamentul cadrelor didactice faţă de viaţa şcolară. O abordare la nivelul întregii şcoli pentru sănătate emoţională îşi propune să creeze o cultură şcolară pozitivă, cu relaţii de susţinere, empatice între personal, elevi şi părinţi.

Sursa: www.scoalaromaneasca.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Scrisoare deschisa