Temele, o problemă a sistemului de educație

Se ştie că între 10 şi 15 ani (cu aproximaţie) organismul uman suportă cele mai mari transformări, atât fizic, dar mai ales psihic, perioadă în care exerciţiul fizic, mişcarea în general este definitorie în dezvoltarea fizică proporţională, dar şi psihică.

După ce ani la rând am observat că trecerea din cilcul primar în cel gimnazial s-a dovedit un obstacol greu de trecut pentru unii elevi, sau chiar imposibil pentru alţii, am început să caut cauze.

Varianta conform căreia cadrele didactice din învăţământul primar ar fi mai indulgente, sau chiar mai puţin pregătite a căzut şi am început să caut explicaţiile la gimnaziu, respectiv clasa a V-a.

Întâmplarea face că sunt diriginte la o clasă a V-a şi nu mi-a fost greu să descopăr aşa-zisa problemă! Pe aceşti copii îi cunoşteam încă din clasa întâi, şi m-am bucurat ştiind că le voi fi diriginte, dar am fost surprins să remarc că şi de data aceasta, acel obstacol de care vă pomeneam este şi pentru ei
greu de depăşit. Acel obstacol se defineşte prin (comparativ cu clasa a IV-a):
– rezultate la învăţătură cu până la 30% mai slabe;
– creşterea numărului de absenţe nemotivate;
– scăderea/creşterea semnificativă a greutăţii corporale într-o perioadă scurtă de timp şi o frecvenţă mai mare a unor afecţiuni medicale (cefalee, dureri abdominale, ameţeli etc.);
– apariţia unor anomalii în dezvoltarea fizică.

După discuţii cu copiii şi părinţii, am constatat că problema ar fi de fapt temele
în exces pentru acasă la fiecare obiect, respectiv 5-6 obiecte (teme) zilnic: scris, citit-învăţat, memorat, desenat, compus, confecţionat etc. Dacă numărul temelor nu pare prea mare, sigur complexitatea şi dimensiunea lor este cea mai mare problemă. De aici încep problemele; ştiu că nu este o problemă descoperită de mine, dar cred că este timpul să începem să schimbăm ceva.

Diversitatea şi complexitatea temelor, alături de timp insuficient pentru a planifica o învăţare eficientă, duc la un amestec de informaţii în creier care nu mai are suficiente resurse pentru o clasificare şi ordonare a acestora. În felul acesta, copilul constată că după ore de învăţat nu ştie nimic. Atunci apare neîncrederea în capacităţile proprii.

Ajunşi la şcoală, din cauza emoţiilor, a stresului, a incertitudinii, a oboselii, nu sunt capabili de răspunsuri coerente, fiind notaţi pe măsura răspunsurilor.

De aici apare absenteismul, urmat imediat de abandonul şcolar. În mintea copilului apar unele frământări: „Oare nu era mai bine dacă nu veneam la şcoală? Iar până ora viitoare poate reuşeam să învăţ“. Cu următoarea ocazie, acest prim gând poate fi pus în aplicare, doar că rezultatul nu este cel aşteptat de elev, ci chiar contrariul. În ziua în care nu a fost la şcoală s-a predat o nouă lecţie şi s-a dat o nouă temă.

Chiar dacă reuşeşte să recupereze la un obiect, rămâne restant la altele şi fenomenul se tot repetă. De aici începe retardul şcolar, frica de note mici se adânceşte, numărul absenţelor nemotivate creşte, iar următoarea etapă este repetenţia urmată de abandon şcolar într-un procent destul de ridicat.

Cum împiedică temele dezvoltarea fizică a elevului

Orice proces din organism are un anume consum de energie, şi cum rezervele de energie sunt limitate, organismul direcţionează şi împarte energia spre toate procesele funcţionale la momentul respectiv. De aceea, se zice că nu este recomandat efortul intelectual în timpul meselor sau imediat după aceea. Dar cum din lipsă de timp la elevi este o practică obişnuită (vin de la şcoală, mănâncă şi se apucă de învăţat) apar următoarele efecte:
– începând efortul intelectual, o mare parte din energia din corp este direcţionată spre creier, în felul acesta este neglijat procesul de digestie, alimentele ingerate staţionează o perioadă mai mare de timp în intestin, rezultatul este un surplus de calorii care se transformă în grăsimi, adică surplus ponderal şi chiar obezitate, o afecţiune tot mai frecventă în rândul copiilor. Procesul este identic cu cel al mesei înainte de culcare, rezultatul este acelaşi, diferenţa fiind că procesul de digestie este încetinit datorită frecvenţei cardiace şi respiratorii care scade considerabil în timpul somnului (frecvenţa respiratorie este răspunzătoare cu introducerea oxigenului în plămâni, iar frecvenţa cardiacă cu transportul oxigenului la celule, fenomen vital pentru funcţionarea organismului).

Reversul este atunci când elevul vine de la şcoală, nu mai mănâncă şi se apucă direct de teme. În cazul
acesta, rezultatele sunt mai bune, dar pe perioadă scurtă de timp; organismul rămâne fără energie iar primele semne sunt ameţeli, cefalee, stări de vomă etc.

– continuând pe acest plan, nu putem omite problemele fizice de postură apărute după o perioadă foarte lungă de stat pe scaun, atât la şcoală, cât şi acasă la biroul rezervat temelor, aproximativ 10-12 ore pe zi, o consecinţă gravă în primul rând pentru coloana vertebrală, care începe să se deformeze apărând: scoliozele, cifozele, lordozele (afecţiuni foarte greu de remediat).

– un alt efect sunt afecţiunile ulceroase, care au ca principală cauză a apariţiilor stresul. În ceea ce priveşte stresul în rândul elevilor, este un subiect bine cunoscut, deci inutil de discutat.

Cum afectează temele în exces dezvoltarea psihică normală a elevului

Creierul uman este asemeni unui calculator, un prim punct comun, memorie de stocare a datelor limitată.
Chiar dacă creierul are şi funcţia de memorie selectivă, când informaţiile sunt în cantitate mare, şi toate se vrea a fi reţinute, pot apărea erorile sau chiar blocarea. Cazurile sunt rare, dar extrem de grave, cu repercusiuni asupra viitorului persoanei în cauză.

Cadrele noastre didactice au capacitatea profesională de a selecta din acele lecţii interminabile, acele informaţii care ar trebui reţinute de elev şi care ar putea să îl ajute pe perioada dezvoltării
sale profesionale şi sociale, iar strategia de predare să fie una atractivă, pe înţelesul copiilor, temele pentru acasă nu vor dispărea în totalitate, dar ar fi bine dacă ar scădea mult în volum şi nu vor mai fi obligatorii. Elevul trebuie încurajat, motivat să lucreze în timpul liber, nu obligat.

Obiective propuse:
– reducerea absenteismului şi a abandonului şcolar;
– dezvoltarea fizică şi psihică armonioasă a elevilor;
– eficientizarea timpului petrecut de elevi la şcoală;
– mai mult timp liber pentru elevi, benefic pentru efectuarea unor activităţi recreative fizice, dar şi intelectuale liber alese.

Sursa: www.scoalaromaneasca.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Scrisoare deschisa